Tromboflebita este o afectiune a sistemului cardio-vascular, manifestata prin inflamarea peretilor venosi si formarea unor cheaguri de sange (trombi) care obtureaza partial sau total venele provocand embolii (blocarea brusca a unui vas sangvin sau limfatic). Inflamarea vaselor de sange poate fi anterioara formarii trombilor sau cauzata de aparitia trombilor prin coagulare intravenoasa. Inflamarea peretilor venosi sau trombi pot aparea in orice zona a sistemului circulator, in cele mai multe cazuri insa tromboflebita este localizata la nivelul membrelor inferioare. La debut afecteaza venele gambei si apoi venele femurului si cele din zona iliaca.

Principalele forme de manifestare

Sistemul circulator venos prezinta ramificatii superficiale, localizate subcutanat, si profunde, localizate la nivelul muschilor. Venele afectate determina tipul de tromboflebita, superficiala sau profunda. In prima situatie trombii sunt situati pe peretii venelor subcutanate si provoaca inflamarea venelor afectate. La atingerea acestea se prezinta ca un cordon tare si dureros. Bolnavul acuza disconfort si durere in timpul mersului si/sau in repaus si junghiuri localizate. Tromboflebita superficiala nu reprezinta un pericol imediat pentru pacient, insa in situatii particulare venele blocate pot genera infectii sau deteriorari ale tesutului invecinat din cauza circulatiei periferice defectuoase. 

Obturarea venelor musculare, denumita tromboflebita profunda, reprezinta un risc major pentru sanatatea bolnavului intrucat trombii se pot desprinde de peretele venos si pot provoca embolia pulmonara, infarctul miocardic sau atacul cerebral vascular. Ca manifestari se remarca dureri spontane la nivelul gambei sau a musculaturii plantare, cresterea temperaturii locale si stare febrila, mers dificil si schiopatat, stari de anxietate si tahicardie. O manifestare particulara a acestei afectiuni o reprezinta tromboflebita varicoasa, provocata de complicatii ale varicelor.

Cauze

Formarea trombilor sau inflamarea venelor au la origine o multitudine de cauze. Cea mai frecventa este inactivitatea prelungita, cum se intampla in cazul calatoriile lungi cu masina sau avionul si in situatia afectiunilor care imobilizeaza la pat pacientul (recuperarea postoperatorie, atacul miocardic, fracturi, paralizie provocata de un accident vascular cerebral, etc). Printre factorii de risc se numara:

• Anumite tipuri de cancer (cancerul pancreatic produce o crestere a nivelului de procoagulanti din sange)
• Sarcina si lauzia (creste tensiunea arteriala in membrele inferioare si in zona pelviana)
• Administrarea unei medicatii pe baza de hormoni sau administrarea anticonceptionalelor (cresc nivelul substantelor coagulante din sange).
• Varice (trombi se pot forma in venele superficiale dilatate, producand tromboflebita superficiala)
• Traume fizice la nivelul venelor
• Infectii ale venelor
• Obezitatea
• Fumatul
• Prezenta unor cazuri de tromboflebita la alti membrii ai familiei
• Disfunctii hepatice si la nivelul splinei
• Dereglari ale sistemului endocrin (suprarenale, ovare, tiroida)

Desi favorizeaza aparitia trombilor, varicele reprezinta si o complicatie a tromboflebitei. Edemul (acumulare de lichid in membrele inferioare), ulceratiile cutanate si obstructia totala a venei afectate sunt de asemenea manifestari grave ale tromboflebitei. Atacul de cord, embolismul pulmonar si accidentul vascular cerebral sunt incluse in categoria complicatiilor severe.

Metode de prevenire

In cazul calatoriilor de lunga durata se recomanda exercitii de intindere a picioarelor sau, daca este posibil, plimbari de cateva minute. Hidratarea este foarte importanta pentru prevenirea formarii trombilor, consumul de lichide fiind recomandat nu doar in timpul calatoriilor ci si in timpul activitatilor zilnice (cu atat mai mult daca aveti o activitate profesionala sedentara). Evitati imbracamintea stramta in jurul taliei sau sosetele foarte stranse pe gamba.

Tratament

Evolutia afectiuni este stopata prin tratarea concomitenta a cauzelor generatoare dar si a leziunilor deja produse. Acupunctura si fitoterapia actioneaza in vederea oxigenarii si refacerii peretului venos si a resorbtiei trombului local, impiedicand in acelasi timp migrarea acestuia in corp (astfel este eliminata si posibilitatea producerii emboliilor pulmonare, cerebrale sau cardiace).

Daca exista contextul extern pentru producerea unor trombi (de exemplu persoane care prezinta factori de risc si care trebuie sa realizeze o calatorie cu avionul), atunci se informeaza pacientul asupra metodelor de prevenire dar se administreaza si un tratament din plante pe perioada calatoriei pentru prevenirea formarii trombilor. In functie de diagnosticul stabilit in urma consultului se intervine pentru eliminarea cauzelor interne: reducerea tensiunii arteriale, restabilirii echilibrului hepatic si al splinei, reglarea dezechilibrelor endocrine, etc. Activarea anumitor centri energetici prin intermediul acupuncturii va avea ca efect refacerea tesuturilor si a metabolismului local, fenomen sustinut si amplificat de substantele active din plante. Plantele au ca efecte si refacerea circulatiei sangvine locale si intensificarea proceselor de oxigenare. De asemenea, ajuta la refacerea fluxului si debitului sangvin local, deoarece peretele venos odata inflamat produce local microturbulente in circulatia sangelui.

 

DISFUNCTIONALITATI SEXUALE: CAUZE SI TRATAMENT Specialistii in medicina traditionala cunosc de zeci de mii de ani ca actul sexual este un proces energetic. Actul sexual, ca si tratament indicat de catre specialistul nostru, va va elibera de emotii negative si va va directiona spre liniste si armonie. Din evul mediu se cunoaste ca partenerii sunt obligati sa fie sanatosi din punct de vedere psihic. Emotiile sunt controlate de procesele energetice interne si trebuie echilibrate perfect ca sa dea randamentul asteptat. Energiile echilibrate pot transforma si obligatoriu transforma dorinta bruta in iubire  fina si corecta.

MEDICINA TRADITIONALA: ISTORIE, TRADITIE SI TRATAMENT In medicina traditionala valoarea cea mai mare o are medicul intern, cel care, cu ajutorul terapeutului, rezolva problema afectiunii. Medicul intern primeste, dupa inceperea tratamentului cu acupunctura si plante, informatii si reactioneaza in consecinta. Cand un bolnav solicita un tratament traditional organismul sau este foarte, foarte dezechilibrat. Acest dezechilibru este mostenit inclusiv de la parinti. De aceea, organele nu lucreaza sincron, ci haotic. Prin inceperea tratamentului se intrerup energiile negative si se creeaza un ciclu pozitiv. De aceea, tratamentul la inceput, poate fi si dureros, dar nu este o durerea traumatica, ci o durerea a echilibrului, avand in vedere ca organismul isi echilibreaza energiile si incepe un ciclu al normalitatii. Procesul de activare a medicului intern, in afara de acupunctura si tratament cu plante medicinale, include si discutii active cu medicul, respectarea dietei si regimului de viata si alte aspecte terapeutice.