Tratamentul sindromului Meniere vizeaza reducerea tensiunii din urechea interna prin reglarea circulatiei de endolimfa, astfel incat functiile vestibulare sa poate fi indeplinite in parametrii normali. In stadiile avansate, prin proceduri de acupunctura specifice se actioneaza la nivel cerebral pentru o interpretare corecta a informatiilor referitoare la echilibru si eliminarea cauzelor generatoare: regenerarea leziunilor produse de inflamatii sau infectii locale, traumatisme craniene sau/si restabilirea irigarii sangvine.

Sindromul Meniere este o afectiune vestibulara ce afecteaza urechea interna si determina crize spontane si episodice caracterizate de vertij violent, tinitus, pierderi de auz, senzatie de tensiune in urechea interna si pierderi de echilibru. Episoadele pot avea o durata de la 20 de minute pana la 24 de ore iar bolnavul necesita o stare de repaus sau somn pentru recuperare completa. Sindromul Meniere nu prezinta un tipar de manifestare, crizele putand aparea o data pe saptamana, la cateva luni sau ani; s-au semnalat si situatii cand crizele dispar complet sau, din contra, cand devin atat de puternice incat bolnavul necesita repaus total. In stadiile avansate unii bolnavi acuza intre atacuri permanentizarea unor simptome, precum pierderile de echilibru sau tensiunea permanenta in urechea interna.

Boala are la origine o perturbare a mecanismelor de coordonare a echilibrului prin acumularea in exces a endolimfei la nivelul urechii interne. Dereglarea productiei de limfa poate fi generata de infectii si procese inflamatorii locale, sifilis, expunerea la curent, frig puternic, traumatisme craniene sau spondiloza cervicala ce produce tulburari ale circulatiei sagvine in zona vestibulara, stres foarte puternic sau evenimente traumatice, suprasolicitare intelectuala, schimbari bruste de presiune.