Metodele de diagnoza in medicina traditionala sunt nedureroase si neinvazive, nu produc disconfort pacientului si prezinta un grad foarte ridicat de acuratete si precizie. Prin bioscanning, termografie si interpretarea pulsului se obtin informatiile necesare pentru stabilirea unui diagnostic corect si al unui tratament eficient.

Diagnosticare complexa conform medicinei traditionale

Consultatia in medicina traditionala se bazeaza pe interogarea pacientului, pe examinarea limbii, a pulsului, a pielii si a tonusului muscular, a starii de sanatate generala a pacientului.

Limba se examineaza din punct de vedere al:

• formei (ascutita, rotunda, plata, etc.)
• dimensiunii
• integritatii (crapaturi)
• prezentei sau absentei depozitului lingual (culoare si localizare)

La nivelul arterelor radiale de la ambele maine se palpeaza pulsul superficial si cel profund in trei puncte. Caracteristicile pulsului dau informatii despre starea fizica si energetica a tuturor organelor si a organismului ca un tot unitar.

Pe suprafata irisului sunt prezente zone ce reprezinta proiectii ale organelor. La nivelul irisului pot aparea diverse pigmentatii sau microcicatrici in zonele corespunzatoare organelor. Prezenta lor arata ca organul respectiv este in suferinta.

Asociind afectiunile pielii cu nervul ce inerveaza zona respectiva, se poate ajunge la o concluzie privind starea de sanatate a pacientului.

Tonusul muscular reflecta starea meridianelor energetice , a nervului care inerveaza acea grupa musculara sau a musculaturii respective.

Informatiile obtinute in urma consultatiei duc la stabilirea cauzei prezentei bolii. Trebuie retinut ca este foarte importanta comunicarea medic - pacient si stabilirea unor punti de legatura reale. Se recomanda prezentarea simptomelor in mod obiectiv si fara exagerarea sau diminuarea importantei lor.

Odata diagnosticul stabilit si in functie de afectiunile fiecarui pacient se hotarasc metodele de tratament necesare: acupunctura si termoterapie tibetana, fitoterapie, masaj, dieta, manipularea sistemului osos, consiliere psihologica medicala.

Termografie computerizata de contact (TCC)

Termografia este o metoda de diagnosticare de inalta performanta pentru investigarea SANULUI, TIROIDEI, HIPOFIZEI, OVARELOR si a SISTEMULUI OSOS, in vederea depistarii afectiunilor prezente sau a riscului de aparitie a acestora.

Fiecare organ al corpului uman are o reprezentare la nivelul pielii. Prin termografie se scaneaza valorile termice ale acestor zone si in functie de valorile obtinute se identifica prezenta afectiunilor si gradul lor de dezvoltare. Valorile termice reprezinta starea metabolismului local, starea circulatiei sangvine, activitatea limfatica si biochimica locala.

Dupa examinarea clinica a pacientului, se preiau datele la nivel cutanat prin intermediul unor senzori termici. Rezultatele sunt stocate apoi intr-un sistem informatic si compuse intr-o harta termica a acelei zone. Harta este interpretata automat de catre calculator si rezultatul este afisat pe ecran. Acuratetea rezultatului este data de faptul ca senzorul termic "patrunde" in tesut si preia valorile termice din profunzimea fiecarui strat de tesut. Erorile de inregistrare sunt reduse deoarece culegerea informatiilor termince se opreste automat in prezenta unor leziuni sau obstacole iar investigatorul este informat vizual si sonor.

La dorinta examinatorului, se poate realiza o confruntare intre rezultatele obtinute si afisate pe display pentru un caz specific si fondul termic global al organului. Pentru cazurile de suspiciune de cancer, computerul termograf cere realizarea unei noi investigatii dupa aplicarea unui test dinamic de racire. Datele obtinute in noile conditii termice vor diferentia un cancer de un proces inflamator oarecare. Pe baza lor se poate stabili caracterul benign al leziunii, daca este cazul.

Performantele metodei nu constau doar in stabilirea unui diagnostic corect, ci in faptul ca se poate urmari evolutia si reactia pacientului la tratament si ca se poate prognoza aparitia tumorilor. Prin examenul termografic se pot identifica afectiuni maligne indepistabile structural cu aparatele clasice de analiza.

Examinatorul poate cere prezentarea rezultatelor pentru o zona a organului afectat sau pentru intreg organul, fapt ce duce la cresterea in detaliu a diagnosticului.

Diagnosticarea termografica este neinvaziva, nu este nociva si nici radioactiva ceea ce duce la concluzia ca poate fi repetata de cate ori este necesar.

Pentru a obtine o imagine termica nu este nevoie sa se introduca un stimul de un anumit fel in organism, ci sa se preleveze la nivelul pielii situatia valorilor termice specifice. Examenul fiind neinvaziv este nedureros si nu provoaca disconfort pacientilor.