Hipotiroidia este un sindrom clinic provocat de o disfunctie a glandei tiroide, manifestata prin scaderea concentratiei de hormoni tiroidieni secretati (T4 sau tiroxina si T3 sau triiodotironina). Scaderea secretiei de hormoni tiroidieni va determina incetinirea schimburilor metabolice si a numeroase procese din organism, intrucat sunt implicati in activitatea sistemul cardio-vascular, respirator, digestiv, nervos si consumului energetic din organism. Dupa nastere si in perioada copilariei, hormonii tiroidieni contribuie la dezvoltarea creierului si cresterea corpului, echilibru functiilor tiroidiene fiind imperativ pentru dezvoltarea armonioasa a copilului.

Ca tablou clinic, aceast deficit endocrin va provoca bolnavului o sensibilitate crescuta la temperaturi joase chiar intoleranta la frig, stare de epuizare fizica permanenta, somnolenta, diminuarea functiilor cognitive (atentie, memorie, concentrare), cresterea in greutate, edeme. Pielea devine uscata, rece, se descuameaza. Parul si unghiile devin fragile, se poate instala calvitia. Pofta de mancare scade, se poate instala constipatia. La nivel cardiac exista riscul aparitiei unor tulburari de ritm cardiac. Organismul feminin este puternic afectat, instalandu-se tulburari de menstruatie, disfunctii sexuale, sterilitatea. Hipotiroidia creste la femeile gravide riscul de avort spotan. Din punct de vedere psiho-afectiv, bolnavul de hipotiroidie este caracterizat de tulburari afective, absenteism, indiferenta, vorbire lenta si in unele cazuri balbism.

Una dintre principalele cauze ale hipotiroidiei a fost deficitul de iod din alimentatie, intruca glanda tiroida are nevoie de acest oligoelement mineral pentru a sintetiza hormonii tiroidieni. De cand a fost introdusa in alimentatie sarea iodata in tarile industrializate numarul bolnavilor de hipotiroidie s-a diminuat considerabil. Boala Hashimoto sau tiroidita autoimuna este o alta cauza frecventa a dezechilibrarii activitatii tiroidiene. Riscul de imbolnavire creste daca exista in istoricul medical al familiei rude apropiate bolnave de hipotiroidie sau de o afectiune autoimuna. Diabetul zaharat creste de asemenea riscul de aparitie al hipotiroidiei, in special in timpul sarcinii sau post-partum (hipotiroidia creste la randul ei riscul de aparitie al diabetului zaharat prin dereglarea activitatii pancreatice si a secretiei de insulina).

Alte cauze si factori de risc pentru hipotiroidie sunt: afectiuni hipotalamice sau pituitare, disfunctii ale vezicii biliare, medicatia administrata pentru tratarea altor afectiuni tiroidiene, tiroidectomia sau terapia cu iod radioactiv, radioterapia zonei cervicale, varsta si sexul (persoanele de sex feminin cu varsta de peste 60 de ani sunt predispuse), anemie pernicioasa, hiperprolactinemie, hipercolesterolemie, o sensibilitate crescuta a celulelor tiroidiene la iod.

In cazul distrugerii tesutului tiroidian ca urmare a radioterapiei sau terapiei cu iod, sau ca urmare a tiroidecotomiei, bolnavul poate supravietui multi ani insa cu alterarea starii generale si riscul instalarii starii comotoase in cazul unui deficit sever de hormoni tiroidieni.

Tratament

Principalele obiective ale tratamentului hipotiroidiei sunt cresterea secretiei de hormoni tiroidieni si echilibrarea activitatii sistemului endocrin. In glanda tiroida sunt localizati cinci centri energetici ce coordoneaza activitatea acesteia, cate doi centri sunt situati pe fiecare lob si unul pe istm. Acesti centri sunt stimulati prin tehnici de acupunctura specifice si preparate din plante medicinale, astfel incat tesutul tiroidian va fi tonifiat si revigorat, permitand cresterea secretiei de hormoni tiroidieni. Intrucat hipotiroidismul determina si o diminuare a functiilor hipofizare si ovariene, tratamentul are in vedere si revigorarea acestor organe. Acccelerarea activitatii ovariene si hipofizare va determina indirect cresterea secretiilor tiroidiene si restabilirea echilibrului endocrin in organism.

Glanda tiroida este situata in loja superioara, impreuna cu plamanii si cordul. Din acest motiv, hipotiroidismul provoaca si o scadere a activitatii pulmonare si a oxigenarii organismului. Tratamentul stimuleaza functia pulmonara, astfel incat, prin accelerarea activitatii pulmonare sa se obtina o stimulare a activitatii tiroidiene.

Cand la nivelul glandei tiroide sunt prezente celule disfunctionale sau depozite de celule care si-au incheiat ciclul de viata, preparatele din plante medicinale vor elimina aceste acumulari si depozite permitand inlocuirea tesutului disfunctional cu celule stem specializate pentru functia tirodiana.