Medicina traditionala a rezistat istoriei prin faptul ca provine din nenumaratele experiente ale generatiilor intregi, din veac in veac, mileniu dupa mileniu, din traditii, este acum si vine de la inceput, precum si prin actualitatea ei si acum ca si atunci. Noi, ca generatie actuala, suntem obligati sa pastram intact acest tezaur numit medicina traditionala si, daca nu putem sa-l imbunatatim si sa-l imbogatim, suntem obligati sa-l predam in aceeasi stare si urmatoarelor generatii.

O fiinta umana poate dovedi ca exista in conditiile in care intelege ca la orizont exista alb si negru, intuneric si zi, departe si aproape, obiect sau umbra si isi explica ce sunt toate acestea: reflexie, culori, lumini sau Creatie si in functie de ce este, sa ne faca si pe noi sa intelegem. O fiinta umana poate alege sa existe in alb sau in negru. Este dreptul ei sa o faca, decat ca in alb te dezvolti, muncesti si creezi, or in negru te odihnesti.

Primii oameni au intrat in Imparatia Cerurilor fara greseli. Urmatoarea generatie a intrat in Imparatia Cerurilor cu sarcina pe jumatate indeplinita si cu jumatate de greseli, din cauza faptului ca nu a inteles intocmai si nu a preluat exact invatamantul primilor oameni. Noi, cei de acum, necunoscand traditia, asa de mult am gresit, ca nu avem decat sa asteptam judecata de apoi, cu toate consecintele greselilor noastre. Noi ne-am permis sa iertam, ne-am permis sa judecam, ne-am permis sa uzurpam vointa semenilor nostri, precum ne-am permis si sa crucificam. Dupa toate acestea, ne-am permis sa credem si in Mantuire, fara sa ne pese de traditie si de tot tezaurul acumulat in ea.

Procesele in dezvoltare, ca fiinta umana din specia umana, trebuie abordate in doua moduri si ramuri: dezvoltare psiho-somatica  si dezvoltare sufleteasca. In primul caz discutam despre integritatea fiintei umane ca psihic si corp, iar in al doilea caz despre dezvoltarea fiintei umane in viata spirituala, in functie de idealul si cautarile sale permanente. In acest material expun parcursul uman in dezvoltarea lui psihodinamica, adica dinamismul pe calea dezvoltarii fiintei umane si reactiile la diferite experiente, precum si dezvoltarea somatica.

Principalele cauze care declanseaza imbolnavirea individului sunt TRISTETEA si NESIGURANTA, transformate in GRIJI PERMANENTE. Durerea si diferitele afectiuni reprezinta provocarea fiintei umane, ca individ si stiinta. Din istorie nu avem surse care sa ne spuna cum au aparut afectiunile in lume. Avem afectiuni si tratamente, dar cum s-a produs fenomenul imbolnavirii nu avem nici cautari stiintifice si nici explicatie in acest sens. Afectiunile secolului nostru cu cea mai mare mortalitate sunt: tuberculoza, infarctul, obezitatea, cancerele, schizofrenia si depresia de diferite tipuri. Acestea din urma au existat si in trecut, au existat de la inceputul dezvoltarii fiintei umane. Mutatiile genetice sunt cel mai des intalnite ca factori determinanti pentru tot felul de afectiuni. Factorii externi care genereaza mutatiile genetice sunt fenomenele cosmice, schimbarile climatice radicale s.a.m.d. Factori interni sunt considerati a fi schimbarea de compozitie a leucocitelor si a hematiilor.

Exista si alte ipoteze, cum ar fi: fiinta umana a fost si s-a nascut complet sanatoasa si indestructibila. Pe parcurs, fiinta umana, datorita cautarilor sale, si-a descoperit sufletul si de atunci exista un permanent razboi intre suflet si corp, pentru ca ori sa reuseasca sa fie omogene ori sa se degradeze. Cu trecerea timpului, corpul a inceput sa piarda razboiul in defavoarea sufletului

Alta ipoteza este si cea in care se afirma ca afectiunile sunt expresia diferitelor abordari ale individului ca si conceptii, adica una pragmatica si una spirituala. In timpuri diferite, civilizatii cum ar fi asirienii, maiasii si grecii afirmau ca diferitele afectiuni sunt urmare a greselilor comise de catre oameni si expresia pedepsei Zeilor in urma faptelor lor reprobabile. O data cu pierderea independentei fiintei umane, din diferite motive, au aparut Zeii. Odata cu Zeii au aparut factorii dominanti in civilizatia umana, si anume: FRICA, SUPUNEREA si  SCLAVIA.

Dominata in felul acesta prin forta, fiinta umana a pierdut razboiul si siguranta care permitea stabilitate si nu mai exista fiinta umana puternica si independenta, ci fiinta umana transformata in individ supus si vulnerabil. Civilizatiile mentionate mai sus permiteau, ca ipoteza, ca afectiunile sunt intamplatoare dar necesare, in conditiile in care fiinta nu este demoralizata si distrusa, ca sa poata sa se modifice, sa evolueze si sa se adapteze la schimbarile mediului inconjurator. Pe timpuri se considera ca este intamplare, soarta si destin  sa te imbolnavesti si decat propria ta forta poate invinge, iar cu ajutorul naturii si produselor ei poti sa iti redresezi sanatatea si sa schimbi destinul.

Fiinta umana are de ales intre a se multumi cu starea sa si afectiunile care o domina sau a se intreba de unde vin acestea din urma si de ce i se intampla decat ei si cat sa suporte acesta situatie ori daca sa o suporte sau nu. Afectiunea nu vine brusc, din senin. Afectiunea se instaleaza incet, incet, ca o avalansa care aduna mici greseli pe care noi le acumulam de-a lungul timpului si nu le tratam. Aceasta avalansa, odata instalata, cu greu poate fi corectata, dar se poate totusi, cu conditia sa stim cum sa o facem. Fiinta umana, care intelege ca resursele vesniciei sunt in natura si care stie ca afectiunea este invatatoarea vietii, pentru propriile sale slabiciuni, poate transforma prin evolutie proprie aceste slabiciuni in bici impotriva maladiilor si sa devina fiinta umana puternica si evoluata.

Fiecare fiinta trebuie ca sa inteleaga si sa aprofundeze ca sanatatea este armonia intre contradictii. Individul trebuie sa cunoasca si faptul ca nu poate sa desparta afectiunea survenita de starea sa sufleteasca si psihica. Cei care trateaza starea somatica separat – gresesc categoric. In cazul in care individul este stabil psihosomatic, atunci nu intervine nicio afectiune, fiindca nu exista brese in apararea lui. In concluzie, afectiunea este rezultanta caderii  scutului de protectie individual din diferite motive. Dezechilibrul fizic influenteaza starea psihica a individului,  dar daca dezechilibrul acesteia din urma este de lunga durata, starea fizica se degradeaza permanent pana la deces. Este dovedit faptul ca atunci cand individul este in stare prelungita de frica, depresie, ura si manie (constient sau inconstient), precum si de nesiguranta prin griji prelungite, corpul individului suporta schimbari si deteriorari permanente,  condamnandu-l. Starea aceasta de nesiguranta permanenta distruge incet sistemul imunitar si este lesne de inteles de ce suntem vulnerabili la virusi si bacterii de tot felul.

In ceea ce priveste insanatosirea noastra si mai ales in cazurile foarte grave cauzate de diferite maladii, conteaza urmatorii factori: sa gasim calea spre echilibrul psihic perfect, dorinta de a ne insanatosi, credinta in vindecare si increderea in cei in mainile carora ne-am lasat viata spre vindecare (medic si nu in ultimul rand cei care ne inconjoara: familia si prietenii nostri). Este foarte interesant de stiut ca neuro-psiho-contextul ajuta radical la echilibrul somatic (corporal), cu alte cuvinte in conditiile in care stresul este evitat, corpul si sistemul imunitar se echilibreaza perfect. Faptul ca starea psihica este factor determinant pentru a fi sau a nu fi bolnav, este dovedit de un experiment cu zece bolnavi de cancer in faza terminala. Acesti 10 bolnavi, fiind intrebati care a fost starea lor inainte si dupa imbolnavire, au aratat diferite dezechilibre in starea lor psihologica si grave neintelegeri in familiile din care proveneau. In sapte din cazuri, in conditiile in care au fost indepartati de factorii stresori, starea lor s-a imbunatatit pana la vindecare. In celelalte trei cazuri, s-a dovedit ca bolnavii nu au mai avut credinta nici in ei si nici in reusita tratamentului. Bolnavii au crezut in medicina alopata si se asteptau la rezultate imediate fara sa aiba rabdare si incredere

Medicina traditionala, care are istorie de cand este planeta si natura, trateaza cauza, nu efectul. In cazul acesta, plantele si diferitele metode de acupunctura si altele isi fac efectul mai tarziu, dar atunci cand isi face efectul, medicina traditionala trateaza toate afectiunile, indiferent de gravitatea lor. In vindecarea bolnavului, in afara de factorii psihologici, trebuie sa fie luat in calcul si statutul social al individului, si anume daca poate sau nu poate sa isi continue existenta fara sa existe amenintare psihologica si mai ales financiara, atunci cand se intoarce vindecat in societate.

In cazul in care nu se schimba si mediul in care traieste si in cazul in care se reintoarce intr-un mediu economic precar, soarta ii este pecetluita. In aceasta situatie, se poate pregati bolnavul psihologic foarte bine, astfel incat sa ignore starea economica precara si sa se deschida spre alte orizonturi, valori si crearea unui ideal pe care bolnavul sa il urmeze pana la propria lui evolutie. In asta consta complexitatea medicinei traditionale – a vindeca  si indruma individul spre viata si ideal complex.

O treime dintre afectiunile pe care fiinta umana trebuie sa le suporte sunt inevitabile, dar doua treimi sunt cele care apar in urma faptelor si demersurilor noastre gresite care pentru univers sunt inexistente si nesemnificative, aproape neobservabile, fiindca o fiinta umana care nu evolueaza, nu prezinta interes ori daca nu prezinta interes este ca si cum nu a existat, iar daca nu a existat ce rost are vindecarea inexistentului, il lasi sa devina parte din schimbarea naturii. Politica in medicina traditionala este faptul ca trebuie sa invatam sa observam cat am facut noi ca sa nu fim afectati de catre diferite maladii, cum gandim, cum respectam pe semenii nostri si restul speciilor, precum si natura,  ca sa stim la ce sa ne asteptam si cum suntem situati in raport cu natura si cu tot ce ne inconjoara.

In viata unei fiinte umane dezorientate, ura si  impacarea cu soarta se completeaza reciproc si urmeaza depresia, care duce la dezechilibru total si la inevitabilul declin si deces. Inainte de deces, ultima faza in urma nedezvoltarii individuale este distrugerea credintei, iubirii si dragostei, ori fara acestea nu exista individul si soarta sa este meritata. Fiinta umana, care nu depune efort spre evolutie s-a dovedit ca se uraste pe sine, in primul rand si pe urma pe tot si pe toti care o inconjoara.

Astfel de fiinte se sinucid prin nepasare, adica prin exces de alcool, droguri, fumat, conducere cu viteza excesiva si oboseala prelungita si prin multe altele, fiindca nu pun pret pe propria persoana.

In medicina traditionala se cunoaste faptul ca persoanele care stau mai mult la pat sunt atacate de diferite Zeitati ale infernului care se bucura ca au alta victima doborata si o ataca pana castiga total. Zeitatile urii sunt infuriate ca exista si fiinte umane care, prin vointa, isi castiga libertatea de a dovedi ca sunt fiinte umane din specia umana. Fiinta umana care nu cunoaste natura si care nu foloseste si nu cunoaste plantele si beneficiul lor este adesea victima sigura in lupta cu diferitele maladii. Exista si alta categorie de persoane care se rasfata atunci cand sunt bolnave si in loc sa lupte, asteapta sa faca ceilalti totul pentru ele. In limbaj psihodinamic, aceasta stare se  numeste declin mental si depresie psihosentimentala. Este foarte important si temperamentul persoanei afectate pentru a se asigura vindecarea sau nonvindecarea. O persoana stabila si plina de viata se poate vindeca rapid, insa o persoana apatica si delasatoare mai incet sau deloc.

Atunci cand tratam un bolnav, trebuie sa abordam bolnavul cu maxima seriozitate iar diagnosticarea si tratamentul sa fie facute corect. In cazul in care suntem atenti si bine pregatiti, cu concursul bolnavului, in medicina traditionala nu exista nereusita. Medicul in medicina traditionala trebuie sa aiba pregatire superioara, fiindca in mainile lui este soarta unei fiinte umane si prin maiestria lui il poate aduce la liman. In cazul in care un om  nepotrivit cere fonduri , acestea se vor duce pe cale gresita si vor fi investite gresit. De aceea medicul este foarte important.

Cateodata, pentru un pacient un tratament este vindecare, dar pentru altul este otrava, de aceea este decisiv ca medicul sa fie bun si bine pregatit. Desigur, medicina traditionala ofera multe si nenumarate cai pentru reusita oricarui tratament, cu conditia ca tratamentul sa fie aplicat corespunzator cu iubire si credinta.

Nu exista fiinte umane care sa nu aiba nevoie de ajutor si acest ajutor trebuie sa fie primit atunci cand este nevoie. Despre oameni care sunt mereu sanatosi se spune ca de la ei si-au ridicat mana si Dumnezeu si Dracul, ceea ce inseamna ca nu exista si nici nu vor exista, dar important este ca exista Dumnezeu, exista natura si medicina traditionala. Medicina traditionala este ca o comoara si cei care o descopera o si pastreaza cu sfintenie, or cei care nu o descopera, pe ei ii descopera afectiunile de tot felul.