Sindromul hiperkinetic inglobeaza o serie de tulburari de comportament manifestate in special in perioada copilariei, inainte de varsta de 7 ani. Poate aparea si la adulti, in contextul unei situatii conflictuale, reorientari sau dificultati profesionale, traume psihice sau socuri fizice foarte puternice, situatii stresante sau frustrante, ce necesita o readaptare la conditiile de viata. Netratat, sindromul hiperkinetic ingreuneaza dezvoltarea mentala, biologica si integrarea sociala a copilului. La maturitate adultul se va confrunta cu dificultati in indeplinirea sarcinilor academice, profesionale, in relationare cu membrii familiei si in societate.

Desi afectiunea debuteaza inainte de 7 ani, exista si cazuri cand deficitul de atentie este observat abia la maturitate. In aceste situatii, copilul si-a compensat prin resurse proprii deficitul de atentie putand sa indeplineasca corect sarcinile si responsabilitatile din perioada prescolara si scolara. Adultul hiperkinetic insa isi consuma potentialul creativ si intelectual compensand in continuare acest deficit; nu isi poate indeplini adevaratul potential academic, profesional si economic iar in familie si in comunitate poate suferi deficiente de comunicare si adaptare.

Copilul hiperkinetic este hiperactiv, impulsiv si neatent. Aceste manifestari principale sunt prezente in toate activitatile copilului pentru perioade lungi de timp. Domina viata sa psiho-afectiva si determina in unele cazuri tulburari digestive, tulburari metabolice si imunitare, sensibilizarea aparatului respirator manifestata prin viroze si raceli repetate, tulburari de crestere si dezvoltare, sensibilizarea sistemului nervos prin acumularea tensiunii nervoase, etc.

Din punct de vedere mental copilul cu deficit de atentie dispun de de acelasi potential ca ceilalti copii. Daca nu este implicat si un deficit neurologic, acesti copii trebuie invatati sa isi controleze activitatea mentala, sa isi ordeneze stilul de viata si sa isi utilizeze corect resursele mentale in activitatile in care sunt implicati. Parintii trebuie sa inteleaga ca acesti copii au nevoie de iubire neconditionata, ca trebuie incurajati in orice activitate pozitiva si indrumati cu rabdare atunci cand gresesc. Energia si resursele lor mentale trebuie canalizate spre domenii care ii fascineaza, trebuie invatati sa se autodisciplineze si sa isi insuseasca abilitati sociale prin integrarea in comunitate. Jocul pentru acesti copii este cea mai buna forma de relaxare si invatare.

Adultii diagnosticati cu sindrom hiperkinetic se concentreaza greu, memoreaza si reactualizeaza informatiile foarte greu, sunt dezorganizati si impulsivi, simt o stare permanenta de neliniste si evita sa se angajeze in activitati ce necesita calm si rabdare. Din punct de vedere profesional le este greu sa pastreze un loc de munca pentru mult timp, respecta cu greu termenele limita. Sunt instabili in plan afectiv, nu se pot angaja in relatii afective si intime de lunga durata. Au un comportament imprevizibil, uneori violent. Frustarea rezultata din inaptarea la mediul socio-profesional si intim poate da nastere anxietatii si depresiei. Adultul hiperkinetic are o stima de sine scazuta si manifesta o tendinta accentuata spre comportamente deviante, spre abuzul de substante stuperfiante sau alcool si tutun. Cauta permanent metode de refulare, de evadare, de eliberare a tensiuni interioare.

Cauze si tratament

Din perspectiva neurobiologica, sindromul hiperkinetic este produs de un dezechilibru al dopaminei si al norepinefrinei, hormoni sau ce au rolul de a transmite informatia intre neuroni. Dopamina controleaza motiricitatea. Cercetatorii britanici au dovedit recent ca scaderea nivelul de dopamina altereaza capacitatea de analiza si de luare a deciziilor. Norepinefrina sau noradrenalina este neutrotransmitatorul implicat in reglarea starilor de dispozitie, presiunii sangvine si a starilor de excitare. Influenteaza activitatea cognitiva, afectiva, endocrina si neuro-vegetativa.

Aceasta disfunctie neuro-biologica se instaleaza pe fondul unui "scurcircuit" cerebral. Informatia purtata de acesti neurotransmitatori nu mai este citita corect de receptorii din sinapse pentru ca sunt blocati de calcificari pratiale produse de socuri, traume sau actiunea unor factori mentionati anterior. Tratamentul sindromului hiperkinetic implica deci refacerea fiecarei legaturi neurononale destabilizate, prin reconstruirea sinapselor afectate si recalibrarea receptorilor pentru dopamina si noradrenalina. Procedurile de acupunctura actioneaza pentru decalicifierea si refacerea structurii receptorilor neuronali. Substantele active din plantele medicinale au rolul de a echilibra biocurentii cerebrali si de a regenera zonele de tesut cerebral disfunctional. Secretia de neurotransmitatori este de asemenea stabilizata.