Tratamentele administrate permit recuperarea functionala a bolnavului de spondilita anchilozanta prin stoparea procesului inflamator si tratarea deformarilor articulare, astfel fiind minimalizate si simptomele pana la neutralizarea lor. Spondilita anchilozanta necesita aplicarea unui tratament corespunzator pentru a preveni pierderea totala a mobilitatii coloanei vertebrale si incapacitatea bolnavului de a mai efectua corespunzator activitati fizice.

Forma de artrita cu evolutie cronica, spondilita achilozanta produce o calcifiere a articulatiilor coloanei vertebrale si costovertebrale si genereaza in timp anchilozarea coloanei vertebrale si blocarea acesteia sau transformarea ei in "coloana de bambus" - o coloana vertebrala lipsita complet de flexibilitate si mobilitate ce va invalida pacientul. Boala debuteaza prin dureri in zona lombara, in special dupa ce bolnavul sta intins mai mult timp. Aceste dureri sunt provocate de inflamarea articulatiei din zona sacroiliaca, dureri ce se vor extinde fie ascedent spre zona cervicala fie descedent spre zona inghinala. Procesul de achilozare poate afecta si alte regiuni ale sistemului osos: articulatia coxofemurala, articulatia umerilor, articulatia genunchiului.

Tabloul clinic al spondilitei anchilozante se caracterizeaza prin durere si redoare lombara si sacrala ce persista si in perioadele de repaus, de lunga durata si localizate cu preponderenta in zona inferioara; durere si redoare in zona toracica, scaderea mobilitatii coloanei vertebrale si a expansiunii toracice, astenie, anorexie, stare subfebrila, scaderea in greutate, transpiratii nocturne, irita (manifestata prin dureri oculare, sensibilitate crescuta la lumina, inrosirea globului ocular). Spondilita anchilozanta afecteaza mai ales barbatii, cu varste cuprinse intre 20 si 40 de ani.

Cauze si tratament

Ultimele descoperiri din domeniul genetic atesta o posibila legatura intre prezenta markerilor genetici HLA-B27, ARTS1 si IL23R si actiunea unor factori din mediu ce vor declansa procesul inflamator. Prezenta acestor markeri in structura ADN-ului atesta o predispozitie a organismului spre imbolnavire, nu certitudinea ca persoana in cauza va dezvolta o forma de spondilita anchilozanta in viitor. De asemenea, prezenta unui fond imunitar deficitar expune organismul la actiunea unor factori patogeni ce ataca regiunile articulare generand diverse forme de reumatism, printre care si spondilita anchilozanta. Prin urmare, intarirea imunitatii organismului prin aplicarea unor metode de tratament ce vor regla functiile imunitare scad sansele de imbolnavire, chiar si in cazul pacientilor ce prezinta o predispozitie genetica. Un alt factor activator este si o acumulare de toxine si reziduuri celulare in zona de origine a inflamatiilor, depozite ce vor deterioara activitatea metabolica si imunitara locala permitand calcifierea zonei respective si declansarea procesului de anchilozare.

Daca s-au instalat primele manifestari ale spondilitei anchilozante tratamentul pe care il aplic are in vedere regenerarea zonelor inflamate si anchilozate, restabilirea mobilitatii si flexibilitatii coloanei vertebrale prin dizolvarea calcifierilor, eliminarea reziduurilor celulare si a toxinelor acumulate in articulatiile afectate. Simultan se actioneaza la nivelul organelor implicate in activitatea sistemului imunitar pentru a reface bariera imunitara si pentru ca procesul de vindecare sa se desfasoare corespunzator.